Urmele sub formă de sfori, cordoane, frânghii şi resturi ale acestora

Articolul „ Urmele sub formă de sfori, cordoane, frânghii şi resturi ale acestora ” este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Oferim servicii de consultanta pentru redactarea lucrarii de licenta!

Urmele de acest fel se descoperă la locul faptei fie în variate modalităţi de utilizare, cum se întâmplă în cazurile de escaladare a zidurilor, de imobilizare, strangulare ori spânzurare a victimelor, alteori ca mijloace de împachetare a instrumentelor folosite sau a obiectelor sustrase, fie ca simple obiecte aruncate la întâmplare. De cele mai multe ori, pe asemenea frânghii, sfori, cordoane sau chiar fire de sârmă sunt şi diferite noduri, care pot fi extrem de variate ca formă, dimensiuni şi moduri de realizare.

Aceste urme sunt deosebit de utile pentru cercetarea criminalistică. Prin natura lor, gradul de uzură, locul sau obiectele pe care se află, lungimea şi grosimea în care se prezintă, numărul firelor şi felul împletiturii ori direcţia de răsucire, nodurile şi felul acestora, substanţele străine de pe ele, faptul dacă sunt întregi sau numai fragmente, se pot stabili date în legătură cu destinaţia şi vechimea ce o au, modul săvârşirii infracţiunii, profesiunea sau îndeletnicirile infractorului.[1]

Fixarea urmelor sub formă de sfori, frânghii, cordoane se realizează prin descriere în procesul-verbal de cercetare a locului faptei şi prin fotografiere, după care se procedează la ridicarea lor.

Înainte de fixare, aceste urme necesită a fi examinate foarte atent. Pentru început, simt studiate sub aspect general, în raport cu urmele de altă natură aflate în perimetrul locului faptei, după care atenţia se îndreaptă spre detaliile lor, particularităţile care se pot observa.

Descrierea urmelor în procesul-verbal începe cu prezentarea generală a naturii lor, aspectului sub care se prezintă şi a obiectelor pe care se află. De asemenea, nu se pierde din vedere culoarea lor, raportul în care se află cu alte urme de la locul faptei. Trecând la detalii, se menţionează dacă sunt împletite ori ţesute, din câte fire, numărul, formele şi mărimea nodurilor de pe frânghiile sau sforile în cauză, gradul de uzură, numărul capetelor, şi aspectul sub care se prezintă capetele respective, prezenţa substanţelor străine şi aspectul lor exterior etc.[2]

Fotografierea parcurge, de asemenea, două faze. Întâi, se realizează fotografiile obiectelor principale, în care urmele se fotografiază aşa cum sunt găsite, pe obiectele sau în zonele descoperite, fără a fi mişcate de la locul respectiv. Fotografiile astfel obţinute vor reda urma propriu-zisă în prim plan, cu obiectele sau alte urme din imediata apropiere, pentru a evidenţia şi pe această cale raportul în care se află cu obiectele respective. A doua fază, a fotografiilor detaliilor, cuprinde fotografierea nodurilor, a capetelor sforilor sau a frânghiilor, felul împletiturii, formele sub care se prezintă substanţele străine de pe ele. Pentru ambele categorii de fotografii este de preferat iluminarea naturală. În lipsa acesteia, iluminarea artificială se poate asigura prin folosirea a două izvoare de lumină. Unul mai puternic, postat în spatele aparatului de fotografiat, cu razele orientate perpendicular pe urmă, iar altul, aşezat în una din părţile laterale ale aparatului, cu lumină mai slabă decât primul, cu razele proiectate sub un unghi ascuţit, pentru a evidenţia prin umbre detaliile urmei astfel fixate. Se recomandă ca fotografiile de detaliu să se realizeze la scară.

Procedeele de ridicare a urmelor sub formă de sfori, frânghii ori resturi ale acestora diferă în funcţie de faptul dacă se află în mod liber ori fixate pe anumite obiecte, ambalaje sau pe corpul omului. Când sunt libere, se ridică cu mănuşi ori cu penseta, pentru a nu distruge urmele existente pe suprafaţa lor şi a nu crea urme noi. Este ceva mai greu când acest fel de urme se află fixate pe ambalaje, pe victimele imobilizate la locul faptei, strangulate sau spânzurate. Atare frânghii ori sfori, pentru a le ridica, trebuie desfăcute, dar nodurile vor rămâne aşa cum au fost descoperite. Pentru păstrarea nodurilor intacte, frânghiile sau sforile se vor tăia la o distanţă apreciabilă faţă de noduri, legându-se capetele tăiate cu aţă ori sârmă, spre a nu se despleti. Dacă ne aflăm în prezenţa spânzurării sau a strangulării, cu acest prilej se examinează şi urmele laţului create pe corpul victimei. Caracteristicile acestuia sunt utile la stabilirea faptului dacă în realitate suntem în prezenţa spânzurării ori a strangulării şi, totodată, se mai constată dacă şanţul respectiv s-a produs în timpul vieţii sau după încetarea funcţiilor vitale ale organismului, cum se întâmplă în cazurile de simulare a sinuciderilor.[3]

Modul dezlegării frânghiilor fără violarea nodurilor
Modul dezlegării frânghiilor fără violarea nodurilor
Comandă lucrări de licență

În situaţiile când la faţa locului se află persoane imobilizate prin legarea mâinilor, a picioarelor sau a întregului corp, fie de anumite obiecte fixe, fie doar pentru a nu-şi desface membrele, este necesar ca în prealabil să se facă o examinare atentă a sforii ori a frânghiei respective, a modului cum s-a făcutimobilizarea. Pentru aceasta, se vor examina cu atenţie numărul înfășurărilor în jurul mâinilor, picioarelor sau al întregului corp, modul cum sunt făcute nodurile şi locurile în care se află ele, gradul în care sfoara ori frânghia este strânsă pe corp, urmele create de aceasta, din care se poate deduce dacă este o imobilizare reală sau o înscenare.[4]

Prin examenul de expertiză a acestor urme se pot stabili date utile în legătură cu natura şi provenienţa lor, modul de săvârşire a infracţiunii, obiceiul infractorilor de a imobiliza victimele şi de a face nodurile, compoziţia chimică a corpurilor străine descoperite pe ele. Mai ales prin modul de realizare a nodurilor, se pot face aprecieri în legătură cu persoana făptuitorului, deoarece nodul se face diferit, în funcţie de preocupările şi profesia persoanei în cauză.[5] Este ştiut, în &cest sens, că în marea varietate de noduri, proprii anumitor profesii, sunt noduri marinăreşti, pescăreşti, chirurgicale, de ţesătorie sau tapiţerie etc.,[6] care, în situaţii concrete, contribuie la reducerea sferei persoanelor suspecte în săvârşirea infracţiunii.



[1] V.I. Popov, op. cit., pag. 76-78.

[2] C. Suciu, op. cit., pag. 298-299; I. Mircea, Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, pag. 96.

[3] M. Kernbah, op. cit., pag. 273-282; N.V. Popov, Medicina judiciară, Editura de stat pentru literatură ştiinţifică, Bucureşti, 1954, pag. 81-88; Gh. Scripcaru, M. Terbancea, op. cit., pag. 295-309.

[4] E. Locard, Manuel de téchnique policière, Editura Payot, Paris, 1948, pag. 84-85.

[5] I. Anghelescu, M. Constantinescu, în colectiv, Dicţionar de criminalistică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag. 141.

[6] M. Constantinescu, I. Vasiliniuc, în colectiv, Tratat practic de criminalistică, vol. II, I.G.M., Bucureşti, 1978, pag. 194-223.