Urmele formate din resturi de fumat şi de iluminat

Articolul „ Urmele formate din resturi de fumat şi de iluminat ” este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Oferim servicii de consultanta pentru redactarea lucrarii de licenta!

Urmele formate din resturi de fumat şi de iluminat
Urmele formate din resturi de fumat şi de iluminat
Lucrări de licență la comandă

Noţiuni generale. Urmele formate din resturi de fumat şi iluminat constau din mucuri de ţigarete sau de ţigări, scrumul tutunului folosit, ambalajele ţigaretelor, chibrituri arse ori neutilizate, ambalaje ale acestora, resturi din felurite mijloace de iluminat.

Prin valorificarea acestor urme se obţin multe date referitoare la obiceiurile fumătorului în procesul fumatului, preferinţele sale pentru anumite sortimente de tutun, modul de utilizare al mijloacelor de aprindere a tutunului. Mai rar, se ajunge chiar la identificarea persoanei în cauză. După mucurile ţigaretelor se pot deduce anumite obiceiuri ale persoanei de a fuma, cum ar fi, de pildă, modul de stingere a mucurilor, obişnuinţa de a le strivi cu piciorul sau cu mâna în scrumieră sau pe un obiect oarecare, tendinţa de a rupe capătul umezit între buze etc.[1]

Scrumul rezultat din arderea tutunului deschide posibilitatea stabilirii sortimentului tutunului respectiv, adică dacă a fost de pipă, de ţigări de foi ori de ţigarete. În scrumul tutunului de pipă sunt resturi de tutun nears, mai ales resturi din nervurile frunzelor de tutun, iar culoarea acestuia este mai închisă decât a celui provenit din ţigarete. Scrumul rezultat din ţigările de foi este închis la culoare şi uneori se observă straturile foilor de tutun.205 Pe ambalaje, dacă sunt aruncate la locul faptei, uneori, se pot găsi notate adrese, numere de telefon sau alte menţiuni, care pot fi utile cercetării faptei în continuare.

Sfera resturilor de iluminat este destul de limitată. Totuşi, când se descoperă la locul faptei, prezintă utilitate pentru cercetarea criminalistică. În rândul acestora pot fi amintite capetele de chibrituri folosite, uneori ambalajul acestora, precum şi mijloacele de iluminat, cum adesea simt lumânările. Pentru cercetarea criminalistică prezintă importanţă dacă chibriturile descoperite sunt arse până la capăt, în întregime, sau numai partea cu fosfor, cantitatea de chibrituri arse, zonele în care se află la locul faptei, dacă sunt de aceeaşi provenienţă ori nu. Numărul mare de chibrituri arse până la capăt evidenţiază că infractorul s-a aflat un timp mai lung la locul faptei. Chibriturile arse doar puţin, la capătul cu fosfor, şi în cantitate mare, s-ar putea să fi fost aprinse doar pentru inducerea în eroare a organului judiciar cu privire la obiceiurile infractorului sau în privinţa necesităţii iluminării în timpul săvârşirii infracţiunii.

Prezenţa urmelor de folosire a lumânărilor este utilă organelor judiciare pentru aprecierea timpului cât s-a operat la locul faptei, la stabilirea substanţei din care este fabricată lumânarea utilizată. Pe substanţa scursă sau chiar pe restul de lumânare, dacă se descoperă, este posibil să fie imprimate urmele de mâini ori anumite corpuri străine care, eventual, amintesc profesia făptuitorului, iar cantitatea de substanţă prezintă importanţă la aprecierea duratei de timp cât infractorul s-a aflat la faţa locului.

Fixarea urmelor formate din resturi de fumat şi de iluminat se realizează prin descriere şi fotografiere. Cum aceste urme, prin natura lor, sunt în majoritatea situaţiilor uşor de observat, organul judiciar nu întâmpină greutăţi pentru fixarea lor. Descrierea începe cu menţiunile asupra naturii urmelor ca atare, a locului în care se găsesc, fară a se neglija starea şi cantitatea lor. După aceea, se descrie amănunţit fiecare urmă în parte, insistându-se asupra culorii, a obiectelor pe care se află, ce fel de corpuri străine sunt amestecate cu substanţa urmei, cum se prezintă chibriturile arse, mucurile ţigaretelor etc.

Fotografierea se face pentru fixarea zonei în care se află un grup sau altul de urme (de fumat, de iluminat), obiectele din imediata lor apropiere. Aceste fotografii sunt secondate de realizarea fotografiilor detaliilor, pe cât posibil la scară. Procedeele aplicate în aceste fotografieri sunt cele menţionate la urmele precedente.

Ridicarea acestor urme se face prin procedee diferite, în funcţie de natura şi aspectul lor. Chibriturile, mucurile de ţigarete şi ambalajele acestora se ridică cu penseta şi se ambalează în cutii curate. Scrumul rezultat din arderea tutunului, dacă este în cantitate mare şi pe un suport relativ neted, se ridică pe o coală curată de hârtie, măturându-1 cu pensulă. Dacă este pe pământ, eventual amestecat cu alte substanţe, se ridică cu ajutorul unei linguriţe împreună şi cu substanţa cu care este amestecat. Ambalajul mai corespunzător este eprubeta. Substanţa rezultată din arderea lumânărilor se rade în aşa fel ca să nu se sfărâme, fapt ce ar distruge eventualele urme de mâini. Resturile de lumânări se ridica şi se ambalează fără a le atinge suprafaţa laterală, pe care s-ar putea să fie imprimate urme de mâini. Se ambalează la fel ca obiectele purtătoare ale urmelor reliefului papilar.

Prin procedeele şi mijloacele tehnice de examinare potrivite urmei în cauză, expertul poate stabili natura tutunului utilizat, grupa sanguină a salivei de pe mucurile de ţigarete, identifică persoana după urmele de mâini, dacă acestea sunt clare.[2]



[1] E. Stancu, op. cit., pag. 234.

[2] E. Stancu, Investigarea ştiinţifică a infracţiunilor, Universitatea Bucureşti, 1986, pag. 235.