Lucrare de licență: Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile şi persoana copilului minor

Cuprinsul lucrării de licență Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile şi persoana copilului minor

Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile şi persoana copilului minor

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 7
Secţiunea 1. Noţiuni generale despre familie 7
Secţiunea 2. Noţiuni generale despre protecţia copiilor 11
Secţiunea 3. Noţiuni privind ocrotirea părintească 11
Secţiunea 4. Durata ocrotirii părinteşti 14
Secțiunea 5. Principiile ocrotirii părinteşti 15
Secţiunea 6. Aspecte de drept comparat 17
6.1. Principiile dreptului european al familiei 17
6.2. Codul Civil German 18
CAPITOLUL II. ANALIZA DREPTURILOR ȘI ÎNDATORIRILOR PĂRINTEŞTI CU PRIVIRE LA PERSOANA COPILULUI MINOR 20
Secţiunea 1. Aspecte introductive 20
Secţiunea 2. Drepturile şi îndatoririle părintești de a creşte copilul 22
2.1. Drepturile şi îndatoririle părinţilor de a îngriji de sănătatea şi dezvoltarea fizică a copilului minor 22
2.2. Drepturile şi îndatoririle părinţilor de a îngriji de educarea, învățătura şi pregătirea profesională a copilului minor 23
2.3. Dreptul şi îndatorirea părinţilor de a îndruma şi supraveghea pe copilul minor 23
Secţiunea 3. Dreptul de a lua anumite măsuri faţă de copil 24
Secţiunea 4. Dreptul de a avea anumite legături personale cu copilul 25
Secţiunea 5. Dreptul de a stabili locuinţa copilului 28
Secțiunea 6. Dreptul părintelui de a consimţi la înfierea copilului sau minor 31
Secţiunea 7. Dreptul de a ţine copilul si de a cere înapoierea lui de la oricine l-ar deţine fără drept 33
Secţiunea 8. Obligația părinţilor de a întreține copilul minor 34
CAPITOLUL III. ANALIZA DREPTURILOR ŞI ÎNDATORIRILOR PĂRINTEŞTI CU PRIVIRE LA BUNURILE COPILULUI MINOR 36
Secţiunea 1. Aspecte preliminare 36
Secţiunea 2. Dreptul şi îndatorirea părinţilor de a administra bunurile copilului minor 36
2.1 Administrarea bunurilor copilului lipsit de capacitatea de exercițiu 36
2.2. Administrarea bunurilor copilului cu capacitate de exerciţiu restrânsă 40
Secţiunea 3. Dreptul şi îndatorirea părinţilor de a-l reprezenta pe minor în actele civile sau de a-i încuviinţa actele juridice 43
CAPITOLUL IV. EXERCITAREA DREPTURILOR ȘI ÎNDATORIRILOR PĂRINTEȘTI 44
Secţiunea 1. Exercitarea ocrotirii părinteşti de către ambii părinţi 44
Secțiunea 2. Exercitarea ocrotirii părinteşti de către un singur părinte 46
2.1. Moartea unuia dintre părinți 47
2.2. Decăderea unui părinte din drepturile părinteşti 47
2.3. Punerea sub interdicţie a unuia dintre părinţi 48
2.4. Neputinţa, din orice împrejurare, a unuia dintre părinţi de a-şi manifesta voinţa 48
Secțiunea 3. Situaţii speciale privind exercitarea autorităţii părinteşti 49
CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENTRU NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR PĂRINTEŞTI 51
Secţiunea 1. Considerații generale 51
Secțiunea 2. Sancţiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana copilului minor 51
2.1. Sancțiuni de dreptul familiei 51
2.2. Răspunderea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor 54
2.3. Răspunderea contravenţională 55
2.4. Răspunderea penală 56
Secţiunea 3. Sancţiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la bunurile copilului 59
3.1. Răspunderea civilă pentru rea administraţie 59
3.2. Răspunderea penală a părinţilor pentru gestiune frauduloasă 59
PROPUNERI DE LEGE FERENDA 60
CONCLUZII 62
BIBLIOGRAFIE 64

Introducerea lucrării de licență Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile şi persoana copilului minor

Articolul 501 din noul Cod civil instituie dreptul şi îndatorirea părinţilor de a administra bunurile copilului şi de a-l reprezenta în actele juridice ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. Acestea se referă la bunurile copilului, spre deosebire de cele analizate până la acest moment, care se refereau la persoana copilului.

Conform doctrinei, sensul noţiunii de administrare este unul mai larg, întrucât părintele poate efectua acte de administrare propriu-zise, acte de conservare şi, în anumite condiţii, şi acte de dispoziţie. Întrucât alineatul (1) prevede că părinţii au dreptul şi îndatorirea de a-l reprezenta pe copil în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte şi prin raportare la art. 41 şi art. 43 Cod civil, putem distinge două situaţii ce pot să apară practic, în funcţie de vârsta copilului.

În cazul în care copilul are sub 14 ani, el este lipsit de capacitate de exerciţiu, astfel că părinţii îl vor reprezenta în actele juridice, respectiv vor încheia actele în numele copilului. Părinţii pot încheia acte de conservare, ca cele necesare pentru dobândirea sau pentru prevenirea pierderii unui drept, acte de administrare propriu-zise, cum sunt transmiterea folosinţei unui bun şi culegerea fructelor, şi chiar unele acte de dispoziţie sau asimilate acestora.

Minorul care a împlinit 14 ani îşi exercită singur drepturile şi îşi execută obligaţiile, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă. Textul nu instituie practic un pre-majorat în această materie, ci reprezintă o aplicaţie a regulilor generale referitoare la capacitatea de exerciţiu restrânsă, reguli cuprinse în art. 41 Cod civil.

Motivația alegerii acestei lucrări se regăsește în importanța pe care o au drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile şi persoana copilului minor în cadrul dreptului familiei. Cu toate că la nivelul codului civil, acest subiect nu este abordat decât în câteva articole, importanța lui pentru copilul minor este de necontestat.

Am structurat aceasta lucrare în cinci capitole. Primul capitol este unul introductiv, abordând aspecte generale legate de familie. Am insistat în clarificarea principalelor noțiuni abordate în lucrare și anume cea de familie, de protecție a copiilor, ocrotirea părintească și principiile acesteia, având la bază ideea potrivit căreia copilul este titular al drepturilor fundamentale ale omului în aceeaşi măsură ca şi adultul, iar aceste drepturi trebuie ocrotite nu numai în cadrul familiei, ci în toate aspectele vieții sociale. De asemenea am abordat aici și aspecte de drept comparat, făcând referire la dreptul european al familie, fiind  prezentate principiile legislației europene privind autoritatea părintească și la codul Civil german.

Cel de-al doilea capitol face o analiză a drepturilor și a îndatoririlor părintești cu privire la persoana copilului minor. Atenția se oprește asupra aspectelor legate de sănătatea și dezvoltarea fizică a copilului minor, a educației, învățăturii și pregătirii profesionale, precum și îndatorirea părinților de a îndruma și supraveghea copilul minor. Părinţii au dreptul să aleagă felul educaţiei ce urmează să fie dată copilului lor, au obligaţia să îl înscrie la şcoală şi să asigure cu regularitate frecventarea cursurilor şcolare și au dreptul de a supraveghea procesul instructiv educativ.

Tot în acest al doilea capitol sunt prezentate drepturile părinților de a lua anumite măsuri față de copil, argumentând prin faptul că luarea unor măsuri disciplinare în situaţii excepţionale poate ajuta la îndeplinirea îndatoririi de creştere, educare şi supraveghere a copilului, atunci când metoda con­vingerii eşuează. Drepturile părinților de a avea o legătură personală cu copilul, de a stabili locuința acestuia, de a consimți la înfierea copilului său minor, de a ține copilul și de a cere înapoierea lui de la oricine îl deține fără drept, precum și obligația părinților de a întreține copilul minor sunt alte aspecte  asupra cărora m-am oprit în acest capitol. Ideea principală a ultimului subcapitol este de a demonstra că obligaţia de întreţinere pe care părinţii o au faţă de copiii lor minori este mai vastă decât obligaţia de întreţinere în general pentru că presu­pune ca părinţii să-i asigure copilului cele necesare traiului, precum şi educaţia, învă­ţătura şi pregătirea profesională.

Al treilea capitol este constituit dintr-o analiză a drepturilor şi îndatoririlor părintești cu privire la bunurile copilului minor. Incapacitatea minorilor sub 14 ani, precum și capacitatea de exerciţiu restrânsă, privită ca o incapacitate limitată a minorului între 14 şi 18 ani, care poate încheia acte juridice, cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, sunt destinate să-l protejeze pe minor de influenţele şi abuzurile terţilor, dar şi să-i ocrotească pe terţii de bună-credinţă cu care minorul încheie acte juridice. Pentru a sublinia această idee, capitolul cuprinde  trei subcapitole ce tratează drepturile și îndatoririle părinților de a administra bunurile copilului minor, atunci când acesta este lipsit de capacitate de exercițiu sau când capacitatea acestuia este restrânsă, precum și dreptul și îndatorirea părinților de a-l reprezenta pe minor în acte civile sau de a-i încuviința actele juridice.

Cel de-al patrulea capitol abordează exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești. Modul de exercitare a autorităţii părinteşti reflectă principiul constituţional al egalităţii între sexe, astfel că regulă este exercitarea împreună a tuturor drepturilor şi îndatoririlor pe baza acordului comun. Ambii părinţi au, în principiu, aceleaşi drepturi şi îndatoriri pe care trebuie să le pună în practică în vederea realizării unui scop unic: interesul superior al copilului. Structurat pe trei secțiuni, capitolul al patrulea prezintă aspecte privitoare la exercitarea ocrotirii părintești de către ambii părinți, exercitarea ocrotirii părintești unilaterale în diferite situații, precum și situații speciale privind exercitarea autorității părintești.

Ultimul capitol face o trecere în revistă a răspunderii pentru neîndeplinirea îndatoririlor părinteşti. Având în vedere că sancţiunile ce se pot aplica părinţilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti se clasifică, fie după ramura de drept căreia îi aparţin, în: sancţiuni de drept penal, sancţiuni de drept adminis­trativ, civil, ori de drept al familiei, fie după cum ele intervin pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana copilului sau cu privire la bunurile sale, capitolul al cincilea tratează pe rând fiecare dintre aceste situații, sub incidența normelor juridice specifice.

Finalul lucrării aduce câteva argumente ce vin să întărească ideea principală potrivit căreia părintele are îndatorirea de a administra cu bună-credinţă bunurile minorului, precum și o propunere de lege ferenda referitoare la conservarea bunurilor copilului.

Bibliografia utilizată a fost una variată, incluzând atât autori români cum ar fi: Urs R. Iosif, Carmen Tamara Ungureanu, Constantin Stătescu, Gabriel Boroi, Ion Filipescu, etc., dar și autori străini ca Eduard Jürgen Prediger.  Desigur, pe parcursul lucrării s-a făcut referire la actele normative în vigoare și reglementările internaționale cu aplicabilitate în problematica drepturilor și îndatoririlor părintești cu privire la bunurile și persoana copilului minor.

Actualitatea temei rezidă din noutățile aduse de introducerea noului Cod civil în dreptul familiei. Noul Cod civil dedica relaţiilor de familie Cartea a II-a, intitulată „Despre familie” (art. 258-534), aducând unele noutăți interesante în materia drepturilor și obligațiilor părinților față de copii.