Lucrare de diplomă: Drepturile și îndatoririle părintești

Cuprinsul lucrării de licență Drepturile și îndatoririle părintești

Drepturile și îndatoririle părintești

ABREVIERI 4
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE PĂRINTEŞTI CU PRIVIRE LA PERSOANA COPILULUI MINOR 8
1.1. Dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul 9
1.2. Dreptul de a lua anumite măsuri faţă de copil 10
1.3. Dreptul de a cere înapoierea copilului 10
1.4. Dreptul de a consimţi adopţia copilului 12
1.5. Dreptul de a avea anumite legături personale cu copilul 13
1.6. Dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului 17
1.7. Dreptul de a stabili locuinţa copilului şi de a-l ține 21
CAPITOLUL II. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE PĂRINTEŞTI CU PRIVIRE LA BUNURILE COPILULUI 25
2.1. Dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului 25
2.2. Dreptul şi îndatorirea de a reprezenta pe minor în actele civile ori de a-i încuviința aceste acte 27
CAPITOLUL III. MODUL DE ÎNDEPLINIRE A DREPTURILOR ŞI ÎNDATORIRILOR 30
3.1. Ocrotirea copilului minor de către un singur părinte 30
3.2. Delegarea exerciţiului drepturilor părinteşti 36
3.3. Cazuri în care ocrotirea părintească, nu revine în mod egal, ambilor părinţi sau revine numai în parte părinţilor 42
3.4. Modul de exercitarea drepturilor şi îndatoririlor în cazul desfacerii căsătoriei prin divorț 46
CAPITOLUL IV. RĂSPUNDEREA PENTRU NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR PĂRINTEŞTI 51
4.1. Clasificarea sancţiunilor 51
4.2. Sancţiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana copilului minor 52
4.3. Sancţiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la bunurile copilului 60
4.4. Instituţii cu atribuţii referitoare îndeplinirea obligațiilor şi exercitarea drepturilor părinteşti 60
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 68
BIBLIOGRAFIE 71

 

Introducerea lucrării de licență Drepturile și îndatoririle părintești

În doctrină nu există unitate de vederi cu privire la determinarea concretă a drepturilor şi a îndatoririlor părinteşti. Într-o primă părere[1] drepturile părinţilor cu privire la persoana minorului sunt următoarele: dreptul de a-şi ţine copilul; drep­tul de îndrumare; dreptul de a consimţi la adopţie. Îndatoririle părinţilor cu privire la persoana copilului sunt: de a creşte copilul; obligaţia de întreţinere. Drepturile cu privire la bunurile copilului sunt: de a reprezenta pe minor în actele juridice; de a încuviinţa actele juridice ale minorului. Îndatoririle cu privire la bunurile minorului sunt: de administrare a bunurilor şi alte îndato­riri (de a cere întocmirea inventarului; de a cere stabilirea sumei anuale necesare pentru între­ţinerea copilului şi administrarea bunurilor sale; de a depune unele sume de bani şi hârtii de valoare la o casă de păstrare de stat; de a prezenta darea de seamă anuală; de a prezenta darea de seamă generală).

În ceea ce priveşte dreptul de a reprezenta şi dreptul de a încuviinţa actele minorului ambele pot fi folosite şi cu privire la persoana copilului şi cu privire la bunurile acestuia.

Într-o altă părere[2] drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului sunt: dreptul şi îndatorirea de a îngriji de sănătatea şi dezvoltarea fizică a copilului; dreptul şi îndatorirea de a educa pe copil; îndatorirea de a asi­gura învăţătura şi pregătirea profesională a copilului; dreptul de a-1 creşte personal pe copil; dreptul de a lua măsuri disciplinare faţă de copil; dreptul de a avea copilul lângă părinţi; drep­tul de a avea legături personale cu copilul; dreptul de a decide cu privire la întinderea obliga­ţiei de întreţinere datorată copilului; dreptul de a cere modificarea măsurilor privitoare la drep­turile şi obligaţiile personale sau patrimoniale dintre părinţii divorţaţi şi copil; dreptul de a consimţi la adopţia copilului minor ori de a cere desfacerea adopţiei.

Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile copilului sunt: dreptul şi îndato­rirea de a administra bunurile copilului; dreptul şi îndatorirea de a reprezenta copilul în vârstă de sub 14 ani la încheierea actelor juridice şi în faţa instanţelor judecătoreşti; dreptul şi îndato­rirea de a încuviinţa actele minorului care are vârsta între 14 şi 18 ani.

Potrivit unei alte opinii[3] drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului sunt: dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul; dreptul de a lua anumite măsuri faţă de copil; dreptul de a cere înapoierea copilului de la persoana care îl ţine fară drept; dreptul de a consimţi la adopţia copilului; dreptul de a avea legături personale cu copilul; dreptul de a veghea la creşterea, edu­carea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului; dreptul de a stabili locuinţa copilului.

Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile copilului minor sunt: dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului; dreptul şi îndatorirea de a reprezenta pe minor în actele juridice ori de a-i încuviinţa aceste acte.

Autoritatea părintească[4] fiind concepută să servească în exclusivitate interesele copilului minor de a fi crescut şi educat în bune condiţiuni, are un cuprins în care prevalează, pe de o parte, îndatoririle, drepturile fiind recunoscute numai în măsura în care sunt necesare îndeplinirii îndatoririlor, iar, pe de altă parte, prevalează drep­turile şi îndatoririle referitoare la persoana copilului, faţă de cele privitoare la bunu­rile sale.

Potrivit art. 487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

Acest articol reprezintă o formă actualizată şi completată a articolului 102 din Codul familiei[5] şi delimitează conţinutul autorităţii părinteşti care a fost amplu discutat, în literatura juridică neexistând unitate de vederi referitor la drepturile şi îndatoririle ce o compun.

Textul legal nu enumeră drepturile şi îndatoririle părinteşti, însă acestea se des­prind din textele grupate în Capitolul II, capitol care poartă denumirea „Drepturile şi îndatoririle părinteşti”.

Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de persoana copilului, aşa cum se desprind din textul articolului 487 din Noul Cod civil includ, în primul rând, dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul (conţinutul acestui drept se realizează prin: dreptul şi îndatorirea de a îngriji de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală; dreptul şi îndatorirea de a educa copilul, respectiv de a-i supraveghea şi decide edu­caţia şi pregătirea profesională; îndatorirea de a ţine cont de însuşirile şi nevoile copilului în exercitarea autorităţii părinteşti; îndatorirea de informare şi sfătuire a copilului în vederea exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea i le recu­noaşte).

În plus, din articolele următoare se poate concluziona că părinţii mai au: dreptul de a îndruma copilul în alegerea religiei; dreptul şi îndatorirea de supraveghere; drep­tul de a cere înapoierea copilului de la alte persoane; dreptul de a stabili locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere. Chiar dacă nu este prevăzut expres în această secţiune, în conţinutul autorităţii părinteşti intră şi dreptul de a consimţi la adopţia copilului lor minor.

În ceea ce priveşte bunurile copilului, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a admi­nistra bunurile copilului lor minor precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz.



[1] Barasch A. E., Nestor I., Zilberstein S., Ocrotirea Părintească, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p. 98-99;

[2] Popescu T.R., Dreptul Familiei, tratat, vol. I, Ed. E.D.P., București, 1965, p. 281;

[3] Filipescu I. P., Filipescu A. I. , Tratat de dreptul familiei, Ediția a VII-a, Ed. AllBeck, București, 2002, p. 562 – 563;

[4]     într-o altă opinie (Albu I., Dreptul familiei, Ed. E.D.P., București, 1975, p. 317-318) drepturile şi îndato­ririle părinteşti privitoare la persoana copilului sunt: dreptul de a stabili locuinţa copilului; îndatorirea de a întreţine copilul; îndatorirea de a creşte copilul; dreptul la înapoierea copilu­lui; dreptul de a avea legături personale cu copilul; dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului; dreptul de a consimţi la adopţia copilului.

Drepturile şi îndatoririle părinţilor privitoare la bunurile copilului sunt: dreptul şi îndato­rirea de a administra bunurile copilului; dreptul şi îndatorirea de a-1 reprezenta pe copil sau de a încuviinţa actele sale.

în fine, într-o altă părere (M.N.. Costin, Filiaţia …, op. cit., p. 207 şi urm.) îndatoririle părinteşti referitoare la persoana minorului sunt: îndatorirea de a creşte copilul; îndatorirea de supraveghere a copilului; îndatorirea de întreţinere a copilului.

Drepturile părinteşti cu privire la persoana copilului sunt: dreptul părintelui de a-şi ţine copilul; dreptul de îndrumare; dreptul de a consimţi la adopţia copilului de către alte persoane; dreptul de a reprezenta pe minor în actele civile ori de a-i încuviinţa asemenea acte.

îndatoririle părinteşti referitoare la bunurile copilului minor sunt: îndatorirea de adminis­trare a bunurilor; alte îndatoriri (întocmirea inventarului, în cazul în care copilul are şi alte bunuri decât cele de uz personal; îndatorirea de a cere autorităţii tutelare stabilirea sumei necesare anual pentru întreţinerea minorului şi pentru administrarea bunurilor lui etc.).

Drepturile părinteşti privitoare la bunurile copilului minor sunt: dreptul de administrare a bunu­rilor; dreptul de a-1 reprezenta pe minor în actele juridice sau de a-i încuviinţa asemenea acte.

[5] Art. 102 Codul familiei: „Părinţii sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui, în conformitate cu ţelurile statului socialist, spre a-1 face folositor comunităţii”. în ceea ce priveşte ultima formulare, textul a fost considerat abrogat expres, indirect, prin art.154 alin.(l) din Constituţie.