Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Articolul „  Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale ” este parte a unei lucrari de licenta

Nu găsești ce cauți? Comanda lucrari de licenta, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale
Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale – comanda lucrari de licenta

Dizolvarea si lichidarea reprezinta, in conditii obisnuite, cele doua faze obligatorii ale procesului de incetare a personalitatii juridice a unei societati comerciale[1], in principiu separate de momentul desemnarii lichidatorilor[2].

In mod exceptional, legea reglementeaza cazuri in care personalitatea juridica a societatii inceteaza fara a se parcurge cele doua faze (de exemplu: in cazul fuziunii prin absorbtie, societatea absorbita inceteaza ca efect al fuziunii, si nu prin dizolvare si lichidare) sau fara a exista lichidare. De exemplu, in cazul prevazut la art. 235 Legea societăților, aplicabil in societatea in nume colectiv, in comandita simpla si in societatea cu raspundere limitata, cele doua faze ale procesului de incetare a personalitatii juridice a societatii comerciale pot fi cumulate, daca asociatii, proband ca societatea si-a achitat toti creditorii sau ca societatea a reglementat in alt fel datoriile sale decid, prin hotarare a adunarii generale, sa dizolve societatea si sa renunte la formalitatile lichidarii, urmand a impartii intre ei bunurile care ar ramane dupa regularizarea datoriilor.

Art. 227 Legea societăților reglementeaza cazurile generale de dizolvare a societatii. Expresia legiuitorului („societatea se dizolva prin”) este menita a deosebi cazurile reglementate la art. 227 atat de cazurile speciale de dizolvare ale unor anumite forme de societati, cat si de cazurile de dizolvare – sanctiune, reglementate in art. 237 Legea societăților (aceste cazuri de dizolvare sunt, de asemenea, generale, dar ele intervin doar in situatiile anormale enumerate de art. 237 Legea societăților). Pe de alta parte, cazurile generale de dizolvare au in vedere orice tip de societate comerciala, inclusiv societatile pe actiuni.

Cazurile generale de dizolvare ale societatilor comerciale pot fi clasificate in[3]:

  • dizolvarea de drept, implinirea unei anumite conditii provoaca dizolvarea automata a societatii, nefiind necesara publicitatea aferenta celorlalte cazuri de dizolvare. Nu este exclusa o actiune in constatarea intervenirii de drept a dizolvarii. Pot fi incluse in aceasta categorie dizolvarea pentru expirarea duratei societatii [art. 227 alin. (1) lit. a) Legea societăților] si dizolvarea pentru falimentul societatii [art. 227 alin. (1) lit. f) Legea societăților], precum si dizolvarea de drept prevazuta in Legea simplificarii formalitatilor (Legea nr. 359/2004);
  • dizolvarea voluntara (prin hotararea adunarii generale a asociatilor); pot fi incluse in aceasta categorie cazul prevazut la art. 227 alin. (1) lit. d) Legea societăților si, in principiu, cazul de la art. 227 alin. (1) lit. b) Legea societăților, sub rezerva celor ce urmeaza;
  • dizolvarea judiciara, pot fi incluse in aceasta categorie cazul de la art. 227 alin. (1) lit. e) Legea societăților, precum si dizolvarea pentru declararea nulitatii societatii.

O situatie atipica o reprezinta dizolvarea pentru imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau pentru realizarea acestuia, intrucat ambele motive de dizolvare sunt situatii de fapt care trebuie constatate pentru ca dizolvarea sa devina efectiva.

Desi nu duce, in toate cazurile, la lichidare (asociatii care au decis voluntar dizolvarea pot reveni, in anumite conditii, asupra hotararii lor de dizolvare a societatii – art. 231 Legea societăților), dizolvarea are ca efect, in principiu, deschiderea procedurii lichidarii. De altfel, dizolvarea este o faza pregatitoare a lichidarii, in decursul careia, desi nu-si pierde personalitatea juridica, societatea sufera restrangeri ale obiectului de activitate (administratorii nu mai pot intreprinde operatiuni noi)[4] si modificari de esenta ale structurii sale organizatorice (administratorii urmeaza a fi inlocuiti cu lichidatorii, adunarea generala, cu exceptia cazului de la art. 231 Legea societăților, isi restrange atributiile).

Dizolvarea este un mod tipic de incetare a unei persoane juridice de tip asociativ. Prin exceptie, se poate vorbi totusi de dizolvare si in cazul societatii create de fapt, care nu beneficiaza de personalitate juridica.



[1]  V. Ros, Dizolvarea societatilor comerciale. Particularitati ale dizolvarii pe cale judiciara. Lichidarea societatilor comerciale. Momentul in care intervine. Rolul instantei de judecata in mersul lichidarii societatii, in Revista de Drept Comercial nr. 1/1996, conform caruia prin dizolvarea societatii comerciale se intelege desfiintarea ei ca persoana juridica, incetarea existentei acesteia.

[2] In practica (C.S.J., Sectia comerciala, decizia nr. 32/18.01.1996, in Dreptul nr. 7/1997, p. 103) s-a statuat ca „cererea de lichidare nu poate fi primita daca anterior societatea nu este dizolvata”.

[3] A. Savin, R. Lese, O. Capatina, Probleme referitoare la dizolvarea unor societati comerciale (comentariu la decizia C.S.J. nr. 718/20.05.1996), in Revista de Drept Comercial nr. 3/1998, p. 122: „posibilitatea dizolvarii unei societati comerciale cunoaste conditii diferite, dupa cum intervine pe cale voluntara, judiciara sau din dispozitiile legii”.

[4] E. Circei, Dizolvarea si lichidarea societatilor pe actiuni, in Revista de Drept Comercial nr. 12/1996, p. 82.

Bibliografie:

Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea, ed. CH Beck, Bucuresti, 2012.